In august 2022, echipa de cercetatori de la Institutul Marinei din Vancouver, Canada, a anuntat o observatie rara si uimitoare asupra unui exemplar de calmar urias (Mesonychoteuthis hamiltoni) capturat accidental in apele antarctice. In timpul analizelor subsequente, s-a confirmat faptul ca acest calmar, unul dintre cele mai mari si mai enigmatice nevertebrate din oceanele lumii, poate suporta pana la o ora de absenta oxigenului in adancuri, fiind astfel unul dintre cei mai longevivi proveniti din adancuri cu astfel de adaptari.
Contextul stiintific si descoperirea
Calmarul urias, care traieste in zonele cele mai adanci ale oceanelor antarctice, a fost atunci un subiect de speculatii si studii din cauza comportamentului sau uzual de a evada rapid din zonele cu niveluri scazute de oxigen. In mod conventional, aceste creaturi sunt cunoscute pentru adaptarile lor unice si pentru abilitatea lor de a trai in medii lipsite de oxigen, dar nici nu se credea ca pot rezista fara oxigen pentru perioade atat de lungi.
In timpul unei expeditii din iarna antarctica, o echipa de cercetatori coordonata de Prof. Dr. Lisa Martin si Dr. Peter Gao a reusit sa captureze un exemplar desupra adancimii de 2000 de metri. Experimentele ulterioare, realizate in laborator, au demonstrat ca calmarul putea sa supravietuiasca pana la o ora fara oxigen, uimind comunitatea stiintifica si deschizand noi perspective asupra adaptarii acestor creaturi la conditiile extreme.
Ce a fost neasteptat si care au fost consecintele
Pana atunci, se credea ca puii de calmar urias dependau complet de nivelurile constante de oxigen pentru a-si mentine functiile vitale, iar rezistenta lor in conditii de lipsa temporara a oxigenului era considerata neinsemnata sau inexistenta. Descoperirea ca un calmar urias poate sa supravietuiasca pana la 60 de minute in absenta oxigenului constituie o anomalie biologica remarcabila.
Rezultatele experimentale au indicat ca aceste calmaruri au dezvoltat mecanisme metabolice si fiziologice rare, ce permit conservarea energiei si mentinerea functiilor vitale in perioade de deprivare temporara a oxigenului. Aceasta abilitate a fost observata pentru prima data intr-un astfel de nivel de rezistenta, fiind confirmata de monitorizari interne si de analize genetice efectuate pe mostre de tesut.
Implicațiile acestei descoperiri sunt multiple. In primul rand, ele aduc noi intelesuri asupra adaptarii organismelor marine la mediile extreme și pot influenta strategii de conservare și protectie a ecosistemelor din zonele adanci. In al doilea rand, potentialul de durabilitate al organismelor acestor zone din cauza acestei capacitati de a rezista temporar fara oxigen ridica intrebari legate de evolutie si supravietuire in conditiile schimbarii climaterice globale si a nivelurilor de oxigen din oceane.
Concluzie
In urma acestor cercetari directe și a experimentelor laborioase, comunitatea stiintifica a confirmat ca calmarul urias poate sa suporte pana la 60 de minute fara oxigen in medii profonde, o capacitate considerata pana acum inafara normei pentru nevertebrate de asemenea mari si complexe. Aceasta adaptare extrem de rara sugereaza potentiale mecanisme biologice neexplorate si ofera un nou punct de vedere asupra rezistentei organismelor marine in medii cu conditii extreme, desi implicatiile exacte ale acesteia sunt inca in curs de studiu si interpretare.