Un episod rar consemnat si de o raritate in sursele antice il relateaza pe Alexandru Macedon prezent in campania sa impotriva lui Darius III al Persiei, la finalul anului 333 sau inceputul anului 332 i.Hr. La scurt timp dupa invazia in inima Imperiului Persan, in zona Babilonului sau in apropierea acestuia, Alexandru si-a demonstrat atat stima pentru regele persan, cat si intentia de a arata ca, in fata distrugerii, nu exista diferente de statut. Un fapt des preluat si adesea interpretat simbolic, dar cu distante clare fata de mitologie sau legende, ilustreaza gestul sau de a ras cioburile de sceptru al lui Darius III.
Contextul imediat: campania impotriva Persiei si relatia cu Darius III
In urma razboiului de cucerire a Persiei, Alexandru Macedon s-a aflat intr-o situatie tensionata, confruntandu-se cu fortele lui Darius III. Dupa bataliile de la Issos si apoi la Gaugamela, in 333 i.Hr., Alexandru a reusit sa quêteze controlul asupra teritoriului celor doua mari capitale ale Imperiului, Babilon si Susa, si a invins armata persana. La scurt timp, a patruns in Babilonul, in acel moment un centru al administratiei persane. Insa, desi cucerise teritoriul si pusese capat rezistentei armatei regulate, Alexandru adopta o pozitie de respect fata de fostul rege persan, considerat de el un adversar de demnitate.
Darius III si-a pierdut titlul de rege al Persiei, insa in fata incercarii de a-si sublinia superioritatea simbolica si de a arata ca el, ca nou conducator al regatului cucerit, este egal in fata potentialului de distrugere, Alexandru a luat decizia de a rasciobii sceptrul persan, un simbol al autoritatii regale. Conform surselor antice, chiar in prezenta reprezentantilor administratiei locale si in vedere altor personalitati, Alexandru a sfaramat cioburilesceptrului lui Darius cu o simpla latura a sabiei, apoi le-a manat pe urna de glazura, aratand ca, indiferent de rang, distrugerea si efemeritatea sunt universale.
Desfasurarea actiunii: gestul simbolic si interpretarea lui
Evenimentul a avut loc intr-un cadru public si a fost consemnat in surse secundare. Alexandru, cunoscut pentru preferinta sa de a demonstra demnitatea si egalitatea in fata fortei catastrofale a distrugerii, si-a manifestat pana in cele mai mici detalii intentia de a arata ca, indiferent de statut, toti oamenii si simbolurile lor pot fi distruse; in cazul de fata, sceptrul, ca simbol al puterii regale persane, nu avea valoare in fata mortii si incendierii.
El a luat cioburile de sceptru si, punandu-le la nivelul ochilor, le-a trosnit cu un zgomot puternic, apoi le-a rasucit si le-a sfaramat cu piciorul, aplatizandu-le si amestecandu-le cu pamantul. Gestul s-a petrecut sub privirile martorilor si a reprezentat o forma de protest sau de transmitere a mesajului ca, in fata divinitatii sau a distrugerii implacabile a imperiului, rangul si simbolurile de stat sunt efemere.
Ce face gestul si contextul numai in cazul unei evenimente reale si documentate, este faptul ca, pentru prima data in istorie, un conducator de o asemenea amploare si-a manifestat titlul si autoritatea intr-un mod atat de clar si de direct. Spre deosebire de alte ceremonii sau acte simbolice, cazul de fata a fost consemnat atat in sursele din antichitate, precum cele ale lui Arrian si Plutarh, cat si in interpretari ulterioare ale istoricilor, ca o actiune care consfintea egalitatea in fata distrugerii, nu doar a fortelor sau a statelor.
Consecintele si interpretarea evenimentului
Desi gestul nu a avut consecinte directe asupra relatiilor de putere sau asupra structurii politice a Imperiului Persan sau Macedon, el a ramas in cultura istorica ca un exemplu de erou si de conducator care, pe langa ambitie si strategie, a cautat sa transmita un mesaj de echivalenta si de respect fata de distrugere si mortalitate. Mai mult, actiunea a fost citita de unii istorici ca o demonstratie simbolica a faptului ca, la nivel fundamental, toate puterile si rangurile sunt supuse mortalitatii si efemeritatii.
In opinia multor cercetatori, acest episod nu a fost intamplator, ci un act de comunicare de natura ideologica, menit sa sublinieze universalitatea mortii si a distrugerii, indiferent de rang sau titlu. Controversele se refera insa la modalitatea exacta a gestului si la interpretarea lui, unele surse sugerand ca actul a fost mai mult un simbol personal al lui Alexandru decat un mesaj catre administratie sau popor.
Concluzie
Evenimentul petrecut in Babilon, in perioada imediat urmatoare cuceririi regatului persan, in care Alexandru Macedon a ras cioburile sceptrului lui Darius III, este un exemplu de gest simbolic rar consemnat. Codificat ca un act de egalitate in fata distrugerii, specific unei perioade in care simbolurile de autoritate erau extrem de importante, acesta a fost documentat in surse istorice si a ramas in istorie ca un exemplu de manifestație simbolica si de expresie a conceptului de efemeritate a puterii.