Un fenomen natural captivant si exceptional, ce a fost documentat recent, indica faptul ca procesul de fotosinteza a continuat sa produca oxigen in anumite zone din adancurile oceanelor, chiar si in ultimele 5000 de ani. Aceasta afirmatie, sprijinita de observatii stiintifice si masuratori precise, releva un aspect inca rar inteles sau confirmat despre dinamica ecosistemelor acvatice profunde.
Contextul natural si conditiile implicate
In conditii generale, fotosinteza are loc predominant la suprafata oceanelor, unde lumina solara patrunde prin stratul superficial de apa. La adancimi mari, lumina stinge rapid, reducand semnificativ posibilitatea de a sustine procesul fotosintezic. Modul in care unele organisme din adanc este posibila continuarea productiei de oxigen la aceste adancimi reprezinta, prin urmare, o situatie extrem de neobisnuita. Pentru ca fotosinteza sa continue in zonele situate la adancimi semnificative – adesea peste 100 metri – este nevoie de conditii speciale: concentratii crescute de alge sau microorganisme fotosintetice adaptate, precum anumite specii de cyanobacterii, pot fi prezente in anumite zone ale oceanelor adanci, unde lumina poate patrunde partial, fie provenind de la fenomene meteorologice rare, fie de la surse concentrate de lumina. De asemenea, fenomene precum reflectarea speculara sau difuzarea luminii pot favoriza, in anumite circumstante, patrunderea acesteia mai adanc decat in mod normal.
Desfasurarea fenomenului in ultimii 5000 de ani
In urma unor studii inițiate in ultimii ani si analizand straturi de sedimente adancite din oceanele Pacific si Atlantic, s-au identificat, pentru prima data, semne clare ale accumularii de oxigen produs de fotosinteza in zone situate la adancimi considerabile. Analizele de isotope si bio-marcatori din aceste sedimente indica o continuitate a productiei oxigenice in intervalul de timp aproape de ultimii 5000 de ani. Descoperirile sugereaza ca anumite microorganisme si alge microscopice au fost capabile, in conditii exceptionale, sa efectueze fotosinteza in aceste zone, chiar si in perioade de timp in care lumina era initial foarte redusa. Aceasta situatie este diferita de normal, deoarece, in mod obisnuit, fotosinteza la adancimi mari era considerata imposibila sau extrem de limitata, iar contributia acestei activitati la nivel global era neglijabila.
Efectiv, aceste organisme sunt adaptate sa utilizeze chiar si foarte putina lumina, cum ar fi lumina difuza sau algatoare, si pot sa proceseze cantitati minuscule de substante in mediile acvatice adanci. Descoperirile recent documentate arata ca, in anumite momente si zone, aceste organisme au fost capabile sa mentina productia de oxigen, cumulandu-se in sedimente ca urmare a procesului de sedimentare. Se observa ca, in anumite perioade, aceste procese au avut o intensitate suficienta pentru a fi detectate si cuantificate analitic, demonstrand o activitate fotosintetica neobisnuit de persistenta peste o perioada de timp extinsa.
Efecte si consecinte ale fenomenului
Prezenta continuitatii procesului fotosintetic in adancurile oceanelor producea o influenta subtila asupra compozitiei chimice a mediului marin in zonele respective. Efectele directe includ formarea de sedimente cu continut crescut de materiale organice si oxigentata, precum si modificari in dinamica microbiana a acelor ecosisteme. In cazul detectarii acestor zone, s-a constatat o reducere locala a aciditatii si o schimbare in raporturile de isotoopi ale carbonului si oxigenului, care reflecta activitatea fotosintezica sporita in aceste conditii de mediu.
Un alt efect notabil este ca aceste procese pot influenta, intr-un mod limitat, ciclurile de bioxigen din oceane, chiar daca la nivel local si nu general. Totodata, confirmarea ca anumite organisme pot realiza fotosinteza in conditii extreme si dupa mii de ani deschide potentiale noi directii de cercetare asupra adaptabilitatii microbiale si a impactului acestor activitati asupra mediului marin profund.
Concluzie
Studiile recente au indicat ca, in anumite conditii adaptative exceptionale, activitatea fotosintetica a microorganismelor a continuat in zonele adanci ale oceanelor in ultimii 5000 de ani. Aceasta observatie documentata si verificata prin analiza sedimentelor si tehnici de isotope-inventariere demonstreaza o flexibilitate biogeochimica si o capacitate de adaptare a unor organisme la conditii extreme, greu de explicat prin mecanismele cunoscute anterior. Fenomenul reprezinta o manifestare concreta a faptului ca procesul de fotosinteza, desi predominant la suprafata, poate sa aiba anumite ramificatii si la adancimi mari, sub conditii speciale si de lunga durata.